Explozii solare

Dedicatie: Ioanei, cu drag.

Pe Bogdan l-am cunoscut tot in aprilie, dar la vreo 32 de ani de la acea zi de intai aprilie, cand venise el pe lume. L-am primit in viata mea cu drag si interes, dar mai ales cu interes pentru ca aveam nevoie de bani sa-mi pot permite sa platesc apartamentul inchiriat in Bucuresti. Cautam pe cineva cu care sa impart cheltuielile iar el isi cauta de urgenta un loc in care sa se mute. Plecase din casa lui in aceeasi zi in care a aflat ca iubita l-a mintit, fara un cuvant, doar cu hainele de pe el si c-un vifor in inima. “Cum, doar pentru atat?” “Adica cum doar atat?! Increderea e totul. Fara ea, poti sa te speli pe cap cu relatia ta“, m-a dascalit el cand l-am intrebat. De cateva saptamani, pana sa dea de mine, statea pe la prieteni. Un amic comun ne-a introdus, am discutat si ne-am dat seama ca interesele noastre se intalneau exact la mine in apartament. Acolo s-a si infiintat la scurt timp dupa ce am batut palma, c-o geanta si-o sticla de vin, sa sarbatorim. Am sarbatorit si-am impartit casa, un dormitor, cel mic, lui, cel mare iar restul la comun. I-am prezentat regulamentul de ordine interna, nu fumezi in casa, nu aduci gagici si curati dupa tine, pe care s-a legat pionereste ca-l va respecta caci era nefumator, de gagici a hotarat sa se lase o vreme iar pentru curatat a decis ca a venit momentul sa-si dezvolte noi aptitudini.

Asa a inceput convietuirea noastra. Si era pacalelilor. Pentru ca aveam sa aflu la scurt timp ca Bogdan isi luase in serios rolul de purtator de cuvant al lui Intai Aprilie. Adora sa faca farse si nu exista prieten care sa nu-i fi fost victima macar o data. Si pentru ca devenise cunoscut ca un cal breaz ca se tine de glume, ajutat de o imaginatie debordanta, isi dezvoltase strategii complicate prin care sa fie credibil. Si cu mine a tinut-o in pacaleli pana cand, escaladand amandoi farsele intr-o spirala nesanatoasa de pay-back-uri, am atins un stadiu cu nivel prea scazut de amuzament si prea ridicat de disconfort, incat am cazut de comun acord sa semnam un pact de neagresiune si sa incetam cu farsele. Criza a aparut cand eu i-am recomandat pentru o bronsita acuta sa-si bage in nas ardei iute ca sa scape de tuse, asigurandu-l ca e o reteta naturista cu rezultate garantate, iar el, ca razbunare, m-a invitat intr-o sambata sa-l insotesc, gatita ca o panarama, la cununia unui prieten bun care s-a dovedit a fi de fapt inmormantarea unei babute. El m-a crezut, caci aveam compententa unei naturiste convinse, iar eu la randu-mi l-am crezut, deoarece imi confirmase un alt prieten de-al lui ca merge si el. Usturimea lui de nas si penibilul outfit-ului meu la inmormantare au pus astfel capac farselor reciproce si asa am intrat in grupul foarte mic al favorizatilor sortii, cei care ieseau din sfera de actiune a pacaliciului.

Bogdan avea ochi caprui si veseli, par bogat si mai tot in dezordine, gura orgolioasa si care-i dadea severitate fetei de copil. Ca mascul era un exemplat de rasa, cu mult succes la femei, parea sa nu-si fi asumat si frivolitatea aferenta, pastrandu-si o candoare curtenitoare rar intalnita la barbatii atragatori. Juca tenis regulat, era pasionat de cladirile vechi si colectiona transformeri, care, am aflat si eu de la el, sunt niste jucarii, carora eu personal nu le gasesc nici un farmec, care se transforma din robotei in masini si invers. Ura papioanele si iubea cateii. Insa mai presus de toate, Bogdan era o gluma cu picioare. O gluma buna, pentru ca in preajma lui nu puteai sa ramai mult timp serios. Avea replici spumoase si idei aiurite carora nu se sfia sa le dea curs. Ca o ironie, avea un job cumplit de serios, era avocat si oamenii se bazau pe el. Insa-si lua meseria, precum si intreaga viata, peste picior cu amuzamentul unui motan care se joaca cu soarecele inainte sa-l manace. Redus la esenta, era un om onest si sufletist, un om frumos care-ti insenina ziua prin simpla lui prezenta efervescenta. Cred ca el e unul dintre putinii oameni care stia secretul fericirii, caci nu uitase sa se joace. Si nu invatase sa se ia niciodata prea in serios. E nevoie de o usoara doza de smiteala si de un umor debordant care sa-ti confere acea agilitate si eleganta cu care stia el sa treaca printre zile si printre oameni.

Avea foarte multi prieteni si inca si mai multe cunostinte. Plecat de dimineata pana seara tarziu, rareori ne vedeam in timpul saptamanii. Il auzeam uneori cand se intorcea in miez de noapte. Intra incet sa nu ma trezeasca si isi facea de lucru in bucatarie, oricat de tarziu ar fi fost. Ii mai lua inca vreo ora sa-si faca fierturile. Cateodata ma trezeam si ma duceam dupa el. Il gaseam, creatura boema, zburlit si imbracat in pantaloni scurti si tricou, sarind printre oale ca o broasca, abia vazandu-se dintre aburi. “Deschide si tu un geam ca e sauna aici“, il indemnam cascand. Ma saluta vesel si-mi explica energic ce reteta s-a gandit sa faca in seara aia. “Sa gusti neaparat dimineata, e ceva absolut original. Sunt un geniu! Un geniu al artei culinare”, se autoproclama, gesticuland cu lingura. Al artei culinare n-as baga mana-n foc ca era, dar al curateniei era cu certitudine un geniu, pentru ca n-am inteles niciodata cum reusea sa curete miraculos bucataria pana dimineata, dupa tot dezastrul pe care-l facea intotdeauna cand gatea. Nu avea nevoie de somn mult, in medie dormea vreo 5 ore pe noapte ca ajunsesem intr-un timp sa-l suspectez ca se drogheaza. L-am si intrebat ce bombe au dat peste el cand l-am si vazut ducandu-se la munca ciufulit, purtand camasa botita, cravata in dezordine. Raspunsul, dat pe un ton oficial, mi-a provocat o criza de ras caci “asta face parte din noul meu look, ma intalnesc cu clientii si vreau sa vada cat muncesc si alerg si nu dorm si ma framant pentru ei. Dar sa nu mai spui la nimeni.” N-am spus, era secret profesional. Tot secret de data asta personal, era ca se indragostise. Am aflat de la ea.

Ioana e-o buna prietena cu care ma vedeam aproape zilnic in acea perioada. Eu singura, ea singura, amandoua dezlegate, ne-am agatat singuratatile la uscat pe sarma si am batut o bucata din drumul vietii brat la brat, band cafele interminabile, cutreierand magazinele si barfind masculii de la lucru. Ii dadusem si ei o pereche de chei de la apartament incat, vizitandu-ma intr-o duminica dimineata, mare i-a fost uimirea sa-l gaseasca pe Bogdan in casa la mine, prajindu-si oua si fluierand. Plin de verva, s-a introdus singur c-o plecaciune “sotul Malinei, rapit pe cal de la mama, sufar, plang si fac ochiuri pentru linistea sufletului, nu poftiti?” S-au imprietenit repede, caci Ioana era o faptura capabila sa se imprieteneasca si cu pietrele iar Bogdan, prin felul deschis si copilaresc, isi apropia usor oamenii. I-am gasit in living, la cafea, razand. Cand m-a vazut, Ioana s-a ridicat vesela de pe canapea si mi-a venit in intampinare sa ma felicite si sa ma certe ca nu i-am spus nimic de Bogdan, sotul de taina. “Auzi, si tu l-ai crezut?! Asa ma stii tu pe mine? Cred ca nu degeaba esti blonda.“, am dojenit-o. Stupefiata, s-a intors c-o falca-n cer si una-n pamant spre Bogdan si cu mana-n sold a cerut explicatii. Zambind candid, a explicat “Am crezut ca esti maica-sa si am vrut sa-i salvez onoarea!“. O perna a zburat ghiulea spre capul lui, dar s-a ferit razand. “Bine ma, deci cine-i asta?” s-a intors inapoi spre mine c-o mutra exasperata. “Asta, creatura asta adica, ii Bogdan, noul meu coleg de apartament, ieri s-a mutat aici. Bun animal de companie da` sa nu-l crezi niciodata.” Ea l-a mai crezut, dar dupa ce si ei au decis sa semneze acelasi pact de neagresiune, caci Ioana s-a dovedit un adversar pe masura, avand grija sa-i plateasca cu varf si indesat gluma de la inceput, caci, la putin timp dupa asta, cand abia se stiau, au trecut pe la o benzinarie cu masina lui si-n timp ce el s-a dus sa plateasca, ea s-a urcat la volan si-a tras masina din raza lui de vedere. Mi-a povestit Bogdan ce uimit a fost cand a iesit si s-a trezit in drum, cu doua cafele-n mana, uitandu-se cu buza umflata in zare dupa “duduita disparuta cu masina, cu tot“. L-a pufnit rasul caci incepuse sa se indoiasca de inteligenta ei “Cum sa fure masina aia, e un harb, daca era fata desteapta si voia sa ma cojeasca trebuia sa astepte pana mi-o luam pe aia noua.” Urmatoarea data cand au mers impreuna cu masina, in timp ce el conducea si vorbea la telefon c-un client important, ea s-a strecurat in spate si l-a legat de scaun cu esarfe si apoi, reintorcandu-se in fata, l-a dat cu ruj. El destept, incercand sa scape de ea, a franat brusc. Neinspirat, caci, desi Ioana s-a ales cu ditamai cucuiul, tot el a tras cele mai mari ponoase ca trebuit sa umble apoi sa-si schimbe parbrizul, dupa ce Ioana-l crapase, zburand direct cu capul in el.

Si asa s-au cunoscut, in acel aprilie binecuvantat. Si tot asa au continuat, intai sub ochii mei, apoi pe ascuns. Ioana era fumatoare si se ura pentru asta, dar asa, cochet, pentru ca era trendy acel “incerc sa ma las“. Insa dupa fiecare ros legamant facut la Anul Nou ca se lasa, Gerar intaiul o gasea tot fumatoare. Bogdan fusese fumator inrait si se lasase cu vreun an inainte sa se mute cu mine. Ioana, exilata pe balcon cand fuma si avand nevoie de companie, il lua pe Bogdan cu ea “sa-mi tina de urat“. Pana cand, intr-o zi, il vad si pe el cu luleaua-n gura. “Ce-ai facut ma, mi l-ai stricat pe Bogdan. era nefumator si uite acum, trage ca un turc!” S-a dezvinovatit legal: “Nu l-am obligat eu, a vrut el. De fapt isi dorea asta, dar nu stia.” “Hai-hai, nu ma lua cu de astea ca nu inghit chestii politically correct“. A ras, facandu-mi din ochi si mi-a intors nepasatoare spatele iesind din nou la o tigara si strigand “Bogdanu, n-ai un foc?” Si Bogdanu avea intotdeauna.

Treptat Ioana nu mai era de gasit acasa. Intai in weekend-uri, apoi si-n cursul saptamanii. Era ocupata, foarte ocupata cu munca, imi spunea cand o cautam sa iesim. Bogdan, care-si folosea si inainte casa pe post de hotel, venind doar sa inghita ceva si sa doarma, nu mi-a dat de gandit, desi absentele lui indelungate erau simultane cu ale Ioanei. Insa pe Ioana incepusem s-o suspectez ca are pe cineva, ma bucuram pentru ea dar ma cam amarasem ca nu voia sa-mi spuna nimic. Am lasat-o in pace sa-si macereze singura secretul pana cand va fi gata sa-l dea afara. Am inteles de ce ezita sa-mi spuna cand intr-o zi mi-a spus din senin: “Eu nu inteleg cum pot locui doi, femeie si barbat, amandoi liberi, in aceeasi casa, si sa nu se cupleze.” Amuzata, i-am explicat: “Bai cucoana, tu ai auzit de chimie? Unde nu-i chimie, nu-i nimic.” Ironica, mi-a raspuns: “Credeam ca unde nu-i fizic, nu-i nimic.” Ironica la randu-mi, am replicat: “Hai sa-ti explic ca la blonde. Ia uite tu la el si la mine. Nu e fizic? Ba e! Chimie nu e.” Atunci, multumita de absenta chimiei, lasandu-se alene pe spate, c-un zambet poznas mi-a povestit ca ea si Bogdan sunt impreuna. “Aha, caritabilo, vrei sa iti rascumperi pacatul ca l-ai facut sa fumeze si ii oblojesti inima”, am tachinat-o.

Drept e ca amandoi pareau oblojiti bine. Straluceau unul langa altul. Frumoasa blonda, pretioasa si pretentioasa, isi gasese printul. Ce-i drept, unul pus pe glume, dar nimeni nu-i perfect. Ioana era indragostita pana peste cap si-mi facuse capul calendar povestindu-mi despre el. Incercam s-o temperez, imi parea ca isi ard prea repede relatia. Devenisera de nedespartit, petreceau fiecare clipa inafara serviciului impreuna, mancau impreuna, dormeau impreuna, ori la mine, ori la ea, nu-si luau nicio pauza unul de celalalt. Iubire radicala, nesatula, ca de liceeni, nicidecum de oameni trecuti de 30 de ani si caliti pana la os in focul fostelor iubiri. Ma asteptam sa se sufoce si iubirea lor sa sucombe din lipsa de oxigen. Si intr-adevar, intr-o seara, m-am trezit cu ea la mine, plansa toata si nefardata, semn de mare gravitate la ea. Tremurand nervos mi-a spus ca s-au certat. S-au certat rau de tot iar el a plecat furios spunand ca nu mai vrea s-o vada. “Voia sa sarbatorim in seara asta, trebuia sa mergem sa mancam la restaurant. dar intai mi-a propus sa mergem la un film. Dupa film, la restaurant, m-a intrebat daca mi-a placut si-am zis ca nu, prea sangeros pentru mine. Atunci mi-a zis ceva foarte urat, ca sunt superficiala, ca el ma duce la filme de Oscar si eu stramb din nas si prefer sa vad telenovele de dameta fasonata cum e Grey`s Anatomy” I-am intins o cana de ceai si-am intrebat-o nelamurita: “Dar ce minunea lumii de film ati vazut?” “O tampenie, The Departed” si s-a uitat la mine cautand parca o confirmare a parerii. “Da, o tampenie. Si cum, de la atata v-ati luat la paruit?” Infuriindu-se, a sarit in picioare si gesticuland frenetic, a reluat cu voce ridicata “Da, de la asta. Ca eu sunt superficiala! Si ca el nu intelege sa iasa cu cineva care are gusturi asa diferite. Ca habar n-am ce e aia arta” Am izbucnit in ras “Arta?! Cucoana, v-ati prostit la cap amandoi“, dar fara sa ma bage in seama, a continuat precipitat: “Nu inteleg. A spus ca ma iubeste. Si acum? Gata, s-a terminat? Asa, doar pentru ca nu mi-a placut nenorocitul ala de film?“

Da, asa parea. Bogdan nu a venit in seara aia acasa. Apoi m-a evitat, timp de o saptamana venea si pleca in perfect contra timp cu mine ca sa nu am ocazia sa-l intreb ceva. Ioana il cauta dar nu-i raspundea la telefoane iar eu nu stiam ce sa-i mai spun s-o fac sa inceteze sa se chinuie intorcand pe toate fetele ce s-a intamplat. Incepusem sa-l urasc pe Bogdan si la o saptamana dupa cearta lor stupida, i-am lasat un bilet pe frigider in care-i ziceam sa-si caute alt loc sa stea. In aceeasi seara am avut parte de o surpriza. Ioana si Bogdan au aparut la usa, tinandu-se de mana si stralucind de fericire. Privindu-i posac, i-am primit fara un cuvant, am adus berea si sucurile obisnuite si m-am asezat in fata porumbeilor asteptand lamuriri. In acel moment am vazut inelul de pe mana ei. “Ce-i asta?!” am sarit pe el. Fasticita, Ioana a dat sa-l acopere. “Haide, zi-i“, a indemnat-o Bogdan, pe un ton relaxat. In acel moment Ioana a intrat parca in cursa contracronometru cu vorbele. Am oprit-o imediat ce mi-am dat seama ce urma sa-mi povesteasca, am scos telefonul si-am inceput sa-i filmez sa importalizez momentul. Dupa ce m-a amenintat ca nu am voie sa fac public filmuletul, mana-n mana cu mirele ei, viitoarea mireasa a inceput sa turuie cum Bogdan a aparut la ea cu flori, cum si-a cerut iertare, cum ea l-a iertat, cum s-au imbratisat pasional, cum, tocmai cand se impacau ei de zor, el a scos inelul si-a cerut-o in casatorie, cum ea a acceptat si ca deja au planuit nunta, si nasii, si locul, si…Am intrerupt-o sa-i felicit, am lacrimat o tara, am scos o sticla de sampanie si-am ciocnit in cinstea lor. Pe al meu l-am dat peste cap fara sa gandesc si cam tot atat de repede m-am ametit. “Asa, da..unde am ramas, hai noroc, aaa, sa fiti fericiti, nu pot sa cred, asa, deci, unde am ramas, ia, hai noroc, mai pune” o tineam intr-una. L-am luat la intrebari si pe Bogdan, ce, cand, cum, dar cu greu reusea sa scoata un cuvant caci Ioanei nu-i mai tacea gura, se baga gesticuland peste el sa povesteasca ea prima. “Uite-o ce gura are, deja simt cum se transforma in nevasta, minut cu minut” a comentat Bogdan pe ton de sot chinuit. “Hai noroc, sa traiti, felicitari bai, asa, unde am ramas, deci noroc, aaa, dar cum te-ai gandit tu Bogdan, adica ce e cu cearta aia?” am zis ciocnind iar paharele. “Pai ce, doar nu era sa scap asa bucatica buna! A fost o tactica sa-mi asigure Da-ul, dupa ce ne impacam nu putea sa zica nu, e psihologica reactia. Si apoi aveam nevoie de timp singur sa umblu dupa inel, cu ea nu putem si…” “Si deja stie ca va plati greu pentru asta. La nunta va purta papion” l-a intrerupt ea, ciufulindu-l. Spasit, el a marturisit: “Da, recunosc pacatul. Voi fi pinguin. Cum fac pinguinii, nevasta? Mac-mac?” a adaugat el si-a sarutat-o. “Nu sunteti teferi la cap amandoi. Ia, unde am ramas? Mai toarna. Asa. Ia, hai noroc bai, sa traiti, felicitari!” Eu m-am imbatat in seara aia, dar mi-a trecut usor. Filmuletul l-am folosit insa, l-am difuzat la nunta lor. Nunta la care Bogdan a purtat intr-adevar papion. Iar eu cu fratele ei am furat mireasa.

N-am sa inchei cu “si-au trait fericiti pana la adanci batraneti”. Povestea lor se scrie inca, in fiecare zi o alta pagina. E-o poveste frumoasa pe care ma bucur s-o spun. Acum frumosii nebuni asteapta sa devina parintii unui baietel iar eu deja m-am anuntat ca vreau sa-i fiu nasa. Desi am o banuiala ca m-au pacalit si e de fapt o fetita, caci am vazut-o pe Ioana uitandu-se dupa roz-aturi. Dar nu ma mai intereseaza, sanatos sa fie.