Campul cu maci
remember, remember
Inchise usa de metal care gemu cu zgomot in spatele ei. Era o noapte rece si umeda, fara stele. Facu doi pasi grabiti si se apropie de felinarul care arunca o lumina palida in jur, ca o plasa alba ce prindea in ea doar cateva pietre de pavaj, si-ncerca sa descifreze acele ceasornicului minuscul de dama, a carui curea metalica i se lipea rece, neplacut de incheietura. Aproape noua, trecuse cu mult de ora admisa pentru cadrele medii, daca era prinsa s-a terminat, la a treia abatere trebuia sa plateasca. Isi infasura mai bine haina subtire in jurul trupului si stranse inciudata cordonul, regretand ca nu-si luase paltonul negru, care-ar fi ajutat-o sa se ascunda mai bine in intunericul noptii. Se indeparta de lumina bolnavicioasa a felinarului se se furisa in umbra zidurilor vechi, ascultand atenta. Urletul sirenei se casca mare undeva in spatele ei, facand-o sa se ghemuiasca la pamant, insa dupa cateva secunde isi pierdu forta si treptat se stinse intr-un ecou trist. Nu era pentru ea, n-o dibuisera. Se ridica si pasi grabita, pe langa pereti, ferindu-se de luminile strazii si incarcand sa nu faca nici un zgomot. Mai avea doar doua alei de strabatut, terenul de joaca parasit si avea sa ajunga. Ii promisese bietului batran Yog ca-n seara aia va veni sa-l asiste la Adormire. Nu-i era frica, i-a spus, se pregatise din timp pentru asta, isi alesese cu grija visul in care voia sa dispara, dar inainte sa plece voia sa mai priveasca in ochii unui om, nu voia sa-si inchida pleoapele peste imaginea monitorului rece care-i numara minutele pana la ultima iesire. Insa spectacolul durase mai mult decat era prevazut, venisera cadrele superioare de la Poarta II si i-a facut sa joace doua piese in loc de una. La urma le-au oferit vehicolul de serviciu, sa-i duca pe toti acasa insa ea s-a furisat prin spate, stiind ca are doar 450 de metri pana la casa batranului Yog. Pe batran il cunoscuse cu un an in urma, in timpul inspectiei cadrelor superioare, venite sa-i inspecteze arealul. Se incadrase atunci in termenii prescrisi cu o singura exceptie, muscata rosie pe care nu se indurase s-o arunce. Incalcase codul culorilor, avea voie sa foloseasca doar alb si negru cu intermediarii, si atunci batranul Yog se facu ca nu vede si nu-i luase din puncte, ar fi fost cumplit pentru ea s-o degradeze la cadrele inferioare, n-ar mai fi avut dreptul nici macar parul blond si ochii albastri sa si-i poarte. Batranul a privit-o c-un soi de nostalgie bizara, de parca ar fi cunoscut-o de undeva, si de atunci o vizita in fiecare zi, fix la ora 7, inainte sa plece spre casa. Ii aducea flori adevarate, din cele cu frunze verzi si petale catifelate, pe care le imbratisa fericita, facandu-l pe batranul Yog sa zambeasca cu ochii in lacrimi. In arealul teatrului, frecventat de cadrele superioare, culorile erau permise. Nepermisa era insa apropierea lor, si ea, si batranul Yog, primisera avertizari in cateva randuri sa renunte la stabilirea unei comunicari dincolo de Amendamentul I, care interzicea dialogul intre subiecti de cadre diferite. In cele din urma batranul Yog a fost chemat la Comisie si-a fost degradat la cadre medii. N-a putut sa indure insa sentinta si-a depus cerere pentru Adormire. Aveau dreptul oricand s-o ceara, singura lor libertate adevarata. Trebuie sa fie greu pentru cei nascuti in cadrele superioare sa se adapteze unor cadre de dedesubt, gandi compatimitoare fata. Ea era obisnuita, se nascuse in cadrele medii si singura ei grija era sa nu fie degradata in cadrele inferioare, cel putin nu acum cat era inca tanara si colorata, la batranete n-avea nimic impotriva. De asta nici nu-l intelegea pe batranul Yog de ce a dorit sa Adoarma, ce-i mai trebuiau lui culorile, asa batran? Fu intrerupta din ganduri de-o patrula a Spadelor.
- Stai! Prezentati codul!
Fata incremeni. Nu avea codul, normal ca nu-l avea, codul era doar pentru cadrele superioare. Se lipi de perete ingrozita. Or sa ma degradeze!
- Codul, repeta unul din barbati.
- Nu, nu-l am, ingana fata.
Trei dintre ei ridicara armele si-o inconjurara. Al patrulea scoase Incifratorul si-o identifica.
- Stati, nu, nu ma dati la cadrele inferioare. Cer Adormirea!
- Adormirea a fost aprobata, auzi vocea neutra rasunand din Incifrator.
- Acum, continua fata si arata spre arealul batranului Yog. Acolo!
Patrula o insoti pana in fata usii. Se aseza pe platforma, langa batranul Yog si-si alese visul. Un camp plin de maci. Din capatul celalalt batranul Yog ii facea semne cu mana.



As vrea…..Doresc sa fie adevarata faza cu “Adormirea”.
Cred ca ,atunci,vom fi mult mai relaxati cu gandul la “Marea Trecere” pentru ca totul se va sfarsi intr-un vis frumos ales de fiecare dupa bunu-i plac.
te cred:)
Oare batranul Yog a fost multumit de companie?
Asta ramane la latitudinea cititorului.
Campul cu maci ar trebui sa fie …..colorat?!?
Gandesc ca ar fi asa “umani” sa le permita sa-si aleaga un vis in culori.Nu ti se pare?
Da, le-ar permite, nu ar mai conta.
Conteaza,conteaza…..nu e totuna daca mananci un covrig cu seminte de MAC negre sau rosii,galbene sau ce mai alta culoare….
N-ai inteles. Nu mai conta pentru pentru Misiune, erau deja inafara ei, li se permitea sa vada culori, nu mai trebuia ca psihicul lor sa fie suprimat.
Aaaaaaa..m’nteles!
Misiunea.
Eh, da, nu aveai de unde sti restul povestii din capul meu.
Kazuo Ishiguro,1984,Yog-Sothoth