ceai, sa fie de cald

Tu ai sa iti imbraci rochia verde, de lana groasa, ai sa-ti inchei butonii aurii pana in gat si-o sa ti se faca din nou cald. Si-ai sa crezi ca ti-e cald pentru ca tocmai ai baut ceaiul fierbinte, servit fix la ora 5, de vecina care are doua pisici pe care le perie dimineata si seara si care iti bocaneste la usa in fiecare zi sa te intrebe daca nu ai nevoie de ceva de la supermarket si ca sa te invite la ceai. Tu n-ai avea nevoie niciodata de ceva de la supermarket, pentru ca deja ti-ai fi umplut camara cu vizitele regulate pe care le-ai face singura, exact ca o excursie pe cealalta lume de unde poti sa-ti alegi din raft pacatele pe care vrei sa le savarsesti. Si pentru c-o refuzi de fiecare data,  vrei sa-ti pastrezi excursiile la supermarket doar pentru tine, din cand in cand, in fiecare a 2-a joi a lunii, vei accepta, compensator, invitatia la ceai. In case ei miroase a folie de plastic, din cea cu care-ti acoperi obrajii noaptea, sa nu se auda cand plangi. Ti-ai bea ceiul de iasomie asezata regulamentar intre cele doua pisici pieptanate si i-ai spune vecinii ca s-a anuntat o iarna grea. Ea te-ar privi ingaduitor, stiind ca esti noua pe aici si mai ai de invatat ca iernile grele si verile fierbinti au fost interzise pe strada asta. Si-ai crede ca ti-e cald pentru ca tocmai ai baut un ceai fierbinte. Iar animalul rozator, sub rochia ta verde incheiata pana la gat, ar continua sa-si sape galerie prin oase, infrigurat, incalzindu-te si facandu-te sa zambesti amabil si sa mai ceri o cana sa-ti fie de cald.