înfeliat

Bucureştiul e şmecher town, nu mi-a plăcut aici. Restul ţării nu e aşa, doar aici e haos, bani mulţi, şmecher mulţi. Româna mea e varză. Am venit aici prima dată în august 1989, doar cu puţin înainte de revoluţie şi am văzut cum era atunci şi cum e acum. S-a schimbat, evoluează, dar prea încet, românii sunt leneşi. Cine n-a văzut România înainte şi după revoluţie, nu vede schimbarea asta, eu ma văzut-o şi ştiu. De aceea îmi place aici, că oamenii, aşa comunişti cum sunt, încearcă să facă altfel decât au fost învăţaţi. Păcat că toată politica e murdară. De un singur politician în place, Traian, e direct, verde-n faţă. E smart people. Multe creiere bune aici, smart people, e raiul pentru firmele de dezvoltat software. Asta e însă pentru străini, profit repede şi mare, pentru România, salvarea ei, e agricultura, dar românii nu vor să facă agricultură. Nimeni nu vrea să fie ţăran. Străinii vin la români pentru agricultură, la ţară. Dar toţi românii vor acum la oraş. Satele doar moşi şi babe, tinerii vând pământul şi plecat la oraş. Dar în oraşe nu încap toţi românii, peste 10 ani or să vrea casă la ţară, cu pământ, cu aer curat, spaţiu. Şi atunci de unde crezi c-or să cumpere toţi pământ la ţară? De la mine! Asta e investiţie. Păi cum altfel? La vârsta mea trebuie să stau şi să mă bucur de viaţă. Am 54 de ani, sunt în a 3-a felie de viată. Eu am spus aşa, viaţa are 3 felii mari, prima de la 0 la 25, când înveţi şi devii valoros, să ai cu ce să te vinzi, de la 25 la 50 e felia în care dai roadele, căsătorie, faci copii, îi creşti şi te vinzi cât de scump poţi. Si la urmă, ultima felie, de la 50 la 75, că după 75, nu mai faci nimic că te pişi pe tine, e felia în care poţi, în sfârşit, să te bucuri de viaţă, să iei spuma, ce-a fost mai bun şi să enjoy life, if you know what I mean. Uite, eu acum, în fiecare dimineaţă îmi beau cafeaua pe malul mării. E frumos aşa, dar dacă-ţi bei cafeaua la malul mării în fiecare dimineaţă ajungi să te plictiseşti şi de ce e frumos. Trebuie să schimbi. O vreme schimbam mereu, eram liber, mergeam la mare, la munte, la ora 3 dimineaţa mă suna un prieten să mergem, şi gata, mergeam. Cluburi, femei frumoase, distracţie. Dar m-am săturat şi de asta, acum vreau o relaţie liniştită, cu respect şi încredere, fără crize de gelozie, fără înşelat, fără câţi bani am. Nu-s materialist, uită-te la mine, haine normale, n-am ceas de aur, nu-s Gigi, dar cât aveam era destul să am o viaţă frumoasă, să petrec şi să fac ce vreau, când vreau. Eram single, aveam voie, nu? Oricum, aici relaţiile femeie bărbat sunt ciudate. Eu eram învăţat că dacă te căsătoreşti, gata, se închide cercul, ai ales şi mergi într-o direcţie. La români e tare bizar, se căsătoresc sau au o relaţie, dar lasă cercul deschis, se uită în continuare pe lângă, poate găsesc ceva mai bun. Ceva mai bun nu mai există când ai promis deja că eşti şi ai cel mai bun. Poţi să divorţezi, nu, când cel mai bun nu mai e cel mai bun? Dar nu, aici toţi sunt cu ochii după ceva mai bun tot timpul, chiar şi atunci când au spus că au găsit cel mai bun. Nu-i ciudat? Pentru mine este. Şi femeile, geloase şi materialiste. De aceea mi-a plăcut de Corina, avea un suflet bun, era o femeie deosebită. Ne-am despărţit după 3 ani. Eu am decis să ne despărţim, deşi, ţi-am spus, era o femeie minunată. Dar vezi tu, eram în felii diferite, ea avea 30 de ani, voia copii, eu aveam 50, deja terminasem cu asta. Şi i-am spus din start, a fost de acord, dar s-a gândit c-o să mă schimbe ea. Totul a fost bine până când, într-o zi, eram în avion, ne plăcea să călătorim mult, nişte copii mici au început să urle. Eu am spus întotdeauna că nu există copii răi, ci doar părinţi care nu ştiu să-i educe. Urlau copii ăia şi era aşa de enervanţi, i-am spus atunci că-s bucuros că nu mai trebuie să trec prin asta şi ştii ce mi-a zis? Atunci a greşit ea. Mi-a spus there is no escape. În momentul ăla mi s-a urcat sângele la creier, ba e scăpare, i-am spus, şi i-am demonstrat-o. În acel moment ne-am despărţit. Nu trebuia să mă confrunte, m-am simţit prins, captiv şi am fugit. De fapt, astea-s scuze. Cred că n-o iubeam, a fost, cred, doar second choice pentru mine. Dacă e iubire, nu contează în ce felie de viaţă eşti, nu-ţi pasă că vrea copii, îi faci şi de ai 70 de ani, dacă o iubeşti, vrei să fii cu ea oricum. Cum a fost cu Roxana, nu mi-a păsat, deşi ea avea 22 de ani, ea a fost înainte de Corina. De ea m-am despărţit pentru că a vrut ea. Da, m-a lăsat, am suferit. Şi acum mă mai gândesc la ea, ne mai vedem, dar tot nu vrea să mai fim împreună. Tot din cauza vârstei, mi-a spus, dar cred că de data asta eu eram second choice pentru ea. Am iubit-o, a fost a doua mea dragoste adevărată, după soţia mea. Dar n-a mai vrut ea. Nu regret nimic. Doar că n-am avut o fetiţă, o făceam cu Roxana, dacă ar fi vrut. Dar asta nu poţi să comanzi, ca  un cocktail la bar.