Explozii solare

– enjoy my mental caprice –

Dacă adun 100 de semnături

Cel mai incredibil lucru s-a petrecut ieri! Un cititor, de fapt, o cititoare dintr-un trecut așa de îndepărtat că măsoară incredibila distanță de 10 ani, mi-a scris două rânduri în care-mi spunea că-și amintește de mine. „Nici nu știam dacă mai e valabil emailul. Mai e.” Atât. Și mă întreba dacă mai scriu.

Își amintește de mine?! Nu doar eu îmi amintesc de voi?

E 2017. Era 2007. Sunt(em) cu 10 ani mai încolo. Cu 10 ani mai maturi, mai blazați, mai visători, mai înțelepți, mai nostalgici, mai blânzi, mai critici? Sau pur și simplu doar aceiași, numai că mai colea, cam cu 10 ani mai încolo?

Eram nostalgică și m-am căutat chiar zilele trecute în griul unui blog uitat. Și-apoi am zis să-l uit mai departe. Și-apoi a venit din senin un mesaj ce-și trăgea viața tocmai din griul ăsta gata să fie uitat, neuitat…

Să cred în semne? Am să cred în semnături. Să fie din joacă. Din joacă s-a născut, tot din joacă, doar că nesăbuită, a și amuțit.

Dacă adun 100 de semnături, ce? Reiau. Revin. Altfel? La fel?

100 de semnături să cred în semne. Și-n ideea că poți relua, poți reface, poți lua de la capăt și re-construi. Poate de data asta te pricepi mai bine. Poți face echipă cu tine, cel de altădată, deja știi ceva mai multe. Cel puțin știi una din modalitățile să nu distrugi și chiar dacă-ți rămân nenumărate alte variante să dărâmi, îți asumi riscul să re-construiești. Ca-n orice-n viață.

Dacă primesc 100 de semnături, aici, într-un mesaj pe privat, pe email, msg, nu contează unde, de la 100 de oameni care să-mi spună că-și amintesc de blogul ăsta gri și-l vor din nou la viață, atunci încep să cred în semnul de ieri. Și îi torn apă. Griului, blogului. Îl renasc. Încep o stranie și complet normală muncă de colaborare cu mine, cea de peste ani. Tot ca-n orice-n viață.

Aștept. Am timp să aștept. Au trecut 10 ani, doar. Time is all I have.

Anunțuri

14 August, 2017 - Posted by | gand

2 comentarii »

  1. Incep eu lista de semnaturi si ma bucur tare sa te recitesc. Si blogul meu e la naftalina de un an si in ultimii ani am tot scris din ce in ce mai rar si mai putin din lipsa timpului intai, a inspiratiei apoi, a motivatiei in final. Am pastrat totusi micuta mea lista de bloguri preferate si urmarite in care se afla si linkul catre al tau, desi el era suprimat. Nu stiu de ce l-am pastrat acolo, poate pentru ca imi aminteam de el cu placere si cu drag si voiam sa ii pastrez macar numele drept suvenir .

    Comentariu de Onutzza | 25 August, 2017 | Răspunde

    • Mulțumesc, ce surpriză! Mă bucur să te regăsesc!
      Îmi cer scuze că am răspuns aproape după o lună, dar printr-o eroare ticăloasă n-am primit pe email nicio notificare de la wordpress că ar fi fost vreun mesaj nou pe blog. De aceea nici nu l-am mai verificat, am fost (aproape) convinsă că n-a mai intrat nimeni aici.

      Și după cum vezi, ești singura. Probabil n-o să se adune mai multe de 2-3, în cele din urmă, căci suntem într-adevăr undeva rătăciți prin cutia de naftalină iar cei ce-au fost odată, nu mai sunt.

      Dar tot mă bucur mult să am un semn de la tine!

      Comentariu de malina | 21 Septembrie, 2017 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: